Vintage Hills, number 10

Nu sunt asa de entuziasmat de locuinta asta.
E un fel de cadou al parintilor pentru faptul ca am intrat asa de usor la Academie. Zau asa, o alegere mai proasta ca asta nu am mai vazut.
In fine, am o gramada de alte lucruri de facut, inclusiv de repetat pentru cursuri. Dar avantajul este ca vila imi da o priveliste spre ocean si asta e cel mai bine, cred...

Ciocani de cateva ori in usa, sprijinindu-se apoi de balustrada si aruncandu-si privirea in zare, catre oceanul albastru si infinit.

Trei ciocanituri zdravene au rasunat pe tot culoarul de la etaj.
- Ah, drace! am exclamat eu, indignat.

Am coborat scarile, m-am uitat pe vizor si am deschis usa. O tipa blonda, imbracata la costum statea sprijinita de balustrada.
Ok... , mi-am spus eu in gand.

-Buna ziua domnule O'Neil, spuse fata intrand direct in casa, fara a mai astepta nici o invitatie din partea acestuia, strangand in mana un dosar.Sunt Adriana Salisbury, secretara Personala a domnului Dorector, insa ma ocup si de inscrierile la cursuri, se prezenta ea deschizandu-si dosarul si scotand cateva formulare.O sa am nevoie de datele dumneavoastra ...

- B-buna ziua. Uhm, ok, am spus eu pe un ton ametit.
Cine dracu' se crede asta?
- Si ce doriti mai exact? Am multa treaba.

-Formularele acestea completate si predate pana la pranz, spuse Adriana lasandu-i cateva foi pe o masuta din apropiere.Si ... aaa, da!Trebuie sa va predau Regulamentul si sa il semnati, incheie ea inmanandu-i un dosar intreg.

Cand am luat dosarul, am fost uimit de greutatea lui. Cred ca nici in generala regulamentul nu cantarea atat sau nici macar nu avea masa proprie. Am semnat dosarul si am vazut-o pe secretara aratandu-mi cu degetul masuta din mijlocul holului.
- Ok, o sa le predau azi. O zi buna, multumesc, am spus eu expediind-o pe secretara.
Am ramas lipit de usa si m-am uitat la foile de pe masuta.